Peştera Vântului este cea mai mare pestera din Romania, cu o lungime totală de 52 km. Peştera nu este deschisă publicului, fiind rezervată cercetărilor ştiinţifice.

    Se numeşte Peştera Vântului datorită curenţilor de aer extrem de puternici care pot fi simţiţi în peşteră, în special la intrare. Este o rezervatie naturala extrem de bogata si valoroasa din punct de vedere stiintific. A fost explorată pentru prima data în 1952.

    Pestera Vantului se desfasoara in axul anticinalului constituit din dealul Recea, paralel cu valea Misidului. Aici a avut loc pierderea apelor vaii din malul stang si modelarea golului subteran. Raul actual ce strabate pestera isi are punctele de alimentare in pierderile realizate de-a lungul faliei din valea Sesii si panoul Recea.

    Pestera poseda un patrimoniu stiintific si turistic inestimabil. Galeriile sunt dispuse pe 3 nivele ce indica trei trepte majore de evolutie ce pot fi corelate cu cele trei carstoplene din Muntii Apuseni.
           
    In partea mediana a pesterii se desfasoara meandrele “Emil Racovita”, unice in endocastrul romanesc, reprezentate printr-o succesiune de 33-35 polite si intraranduri de numerosi lobi si popine de meandru. Tot in aceasta zona apar depuneri de ghips,iar in albia raului subteran procesele mineralogenetice se desfasoara si azi. Golul subteran releva numeroase si inedite valante atractive, derivate din grandoarea galeriilor si salilor (Sala Titanilor, Hipodromul, Sala Metalul, Galeria 1 Mai, Galeria Rosie) si formatiunile (Sala Formatiunilor, Sala  Ornamentelor).

    Temperatura medie este de 11.8˚C.